Despre noi

 

Comuna Breaza - descriere

Breaza, sat de munte din nordul ţării, e străvechi, atât în ce priveşte istoria, cât şi organizarea ei lăuntrică de felul de viaţă şi muncă, de felul de trai, din arhitectura caselor, din portul localnicilor, din obiceiurile şi datinile locului. Şcoala de predare în limba ucraineană a fost desfiinţată în anul 1011, la venirea în Breaza a eminentului învăţător Eusebie Mercheş, care înfiinţase şcoala de predare în limba română. La instalarea regimului comunist s-a impus de autorităţile vremii reînceperea învăţământului în limba ucraineană, care n-a dat rezultatele scontate şi s-a desfiinţat în scurt timp. Referitor la etnia huţulă, s-a constatat că primii imigranţi au fost din Galiţia, de pildă: Turenschi, Poleanschi, Lupuşcinschi, Dvorschi etc. cu numele schimbat de funcţionarii polonezi, atunci când au început deznaţionalizarea autohtonilor primitori. O parte din huţuli provin din Pocuţia, cand a fost sub administraţia Moldovei. Frumuseţea aşezării satului Breaza în stânga râului Moldova, împrejmuit de munţi şi poeni cu fâneţe, cu case gospodăreşti, etajate, un fel de vile, fac din această asezare un dar al naturii şi muncii oamenilor. Breaza este o zonă agro-turistică. În anul 1965 profesorul de limba română Florea Rarişte a publicat un material pe o jumătate de pagină din ziarul vremii "Zori noi" despre vizita în Breaza a marelui poet Mihai Eminescu pentru refacerea sănătăţii. Una din gazdele lui au fost părinţii lui Toader Nichiforean. În anii interbelici comuna a cunoscut o înflorire în mai multe planuri: economic, social şi cultural.

 

CLIMA

 

Pe fondul climatului temperat continental, caracteristic în general ţării noastre, altitudinea la care este aşezată comuna(750 m.) şi poziţia ei în cadrul unei depresiuni intramontane, îşi spun pe deplin cuvântul. Caracterul de continentalism îmbracă o nuanţă modernă. Astfel iernile sunt lungi, bogate în zăpadă şi aspre, verile sunt umede şi răcoroase, temperaturile  medii anuale scăzute, iar precipitaţiile bogate, se resimte infuenţa maselor de aer rece. Temperatura medie anuală este de 6º - 8ºC, printre cele mai mici din Moldova. Mediile lunare cele mai coborâte se înregistrează în ianuarie(-3º -5ºC), iar cele mai ridicate în iulie(14º - 4ºC). Extremele absolute sunt mult mai mari de exemplu, în 1957, de +35ºC, iar în ianuarie 1963 de -33ºC.

În ceea ce priveşte precipitaţiile, în medie se înregistrează peste 130 de zile ploioase pe an, totalizând o cantitate de 700 mm.  Ninsorile cad în mod obişnuit din octombrie până la sfârşitul lunii aprilie. Durata medie a covorului de zăpadă este de circa 90 de zile. Grosimea medie a zăpezii este de 20-30 cm. Bine  împrejmuită de rama muntoasă, comuna este fertilă, ferită de vânturi reci sau puternice.

HIDROGRAFIE

 

Principala arteră hidrografică a comunei este râul Moldova, cu un debit mediu de 4,6mc/s. El  primeşte câţiva afluenţi ce se racordează râului colector sub unghiuri apropiate de 90º.

Moldova izvorăşte după denumirea geografică din obcina Mestecănişului(Plaiul Moldovei).

În raza comunei Breaza, Moldova primeşte afluenţii: Pârâul Porşescu, Pârâul Brezii, Pârâul Gropii şi Pârâul Negrii.

Alimentarea se face prin ploi(peste 50%) în timp ce aportul zăpezii şi al apelor subterane este mai redus(căte 20-35% fiecare)

 

VEGETAŢIA ŞI FLORA

 

Învelişul vegetal – pădurile, păşunile, fâneţele – contribuie din plin la estetica peisajului comunei Breaza. Este una din principalele bogăţii, precum şi o verigă importantă în menţinerea echilibrului  ecologic.

Breaza şi imprejurimile sale intră în mare parte în cadrul zonei naturale a pădurilor de răşinoase, care urcă până la 1500 – 1700 m. Aici pădurea reprezintă încă 30-60% din suprafaţa teritoriului, cu toate defrişările efectuate de-a lungul timpului. Întinsele păşuni şi fâneţe(circa 25-35% din suprafaţa teritoriului) care apar între 600-1500m. sunt rezultatul defrişărilor pădurii de altădată compacte.  

FAUNA

 

Fauna în comună s-a menţinut bogată şi variată până în zilele noastre, contribuind din plin la frumosul şi ineditul peisaj din vecinătatea comunei. Din reprezentanţii ei, menţionăm în primul rând cerbul, ale cărui efective au sporit în ultimii ani prin reprezentarea condiţiilor de vânătoare în funcţie de sporul anual al speciei, veveriţa jucăuşă, lupul(dar în cazuri foarte rare) şi vulpea.

Fauna hidrografică a Moldovei  şi a câtorva pâraie, afluente, este bogată. Pentru pescarul amator , interesează păstăvul indigen(salma – truto fario), păstrăvul curcubeu(salma iricleus), lipanul, cleanul forte numeros, la care se adaugă micul boiştean .

 

SOLURILE

 

În arealul natural al pădurilor, solurile sunt în general sărace, cu accidente ridicate, de tipul solurilor brune montane, în diverse grade de podzolire. Sunt soluri subţiri: molizi falnici pe care în zadar încerci să-i cuprinzi cu braţele, ca să le măsori grosimea trunchiului, au rădăcini pipernicite, împăienjenite, mai mult la suprafaţă decât înfipte în adâncime. Sunt cazuri când rămâi uimit când întâlneşti copaci culcaţi la pământ de tăria furtunilor. La înălţimi de peste 1500m. se întâlneşte un alt tip de zonal de sol care reflectă fidel condiţiile climatice şi floristice ale etajului subalpin, alpin, care formează podzolul.

Pădurea de sol este discontinuă, lăsând ici acolo dezgolit scheletul stâncos al muntelui.

Pe lângă solurile zonale se mai întâlnesc solurile aluviale.

Mai este şi un tip specific de soluri care se formează pe roci carbonatice. Ele sunt răspândite în masivul calcaros.

 

CADRUL ISTORIC

 

O însemnată porţiune din relieful Bucovinei face parte din lanţul munţilor Carpaţi, zonă depresională Câmpulung – Dorna. Cu câteva secole în urmă, de la izvorul râului Moldova, zeci de km. erau păduri de brad.

Primele aşezări omeneşti s-au construit în această zonă, într-o vreme foarte îndepărtată şi greu de precizat, când oamenii au lăzuit pădurea. Înfruntând condiţiile aspre ale climei, primejdia fiarelor din întunecimea codrilor, au smuls pădurii şi muntelui pământ pentru case, pentru fânaţ, pentru vânătoare.

Numele comunei Breaza provine din noţiunea slavă BEAREAZA(mesteacăn).

 Cea mai veche menţiune a unui loc din cadrul comunei se atribuie muntelui Măgura –1555, în actul de înzestrare a Mănăstirii Humorului, de Alexandru Voievod.

Tipuri de gospodării:

În anul 1933 a fost demolată casa nr. 1 a locuitorului Şcurhan Ilie. Nu se ştie când a fost construită. A fost asemănătoare cu o colibă, din bârne. Ferestrele erau atât de mici de greu pătrundeau razele soarelui.

Populaţia:

Imigranţii care s-au aşezat în regiunea de munte din nordul Moldovei, sunt huţulii.

Cercetătorii istorici vin cu dovezi referitor la etnia huţulă în regiunea de munte din nordul Moldovei. K. Kodlec menţionează 350 astfel de aşezări medievale, susţinând că aşezările huţule din această regiune întemeiate în cea de-a doua jumătate a sceolului XIV –lea, au fost la origine româneşti.

            Huţulii nu sunt ucraineni propriu-zişi, deşi, vorbesc dialectul slav. Dacă iniţial, după contopirea ţării de sus, austriecii în recensămintele lor de început, necunoscători ai realităţilor de aici, îi vor insuma pe huţuli la galiţieni, începând însă cu secolul XIX –lea , după 1817 huţulii devin tot mai des specificaţi.

Începând cu finele secolului XIV apar primele informaţii scrise despre populaţia Huţulşcina. Între anii 1660-1670 existau peste 40 de sate huţuli.

Între anii 1816-1918 s-a format Breaza din familii huţule imigrante din Transcarpatia, Câmpulung de pe Ceremuş ţinutului Putila, care venind din Galiţia au stat o perioadă în locurile acelea, apoi au luat drumul exodului şi s-au aşezat în locurile care le-au plăcut.

Biserici:

În anul 1802 enoriaşii din Fundu Moldovei au construit o biserică din piatră şi biserica din lemn din satul Chimăn au vândut-o enoriaşilor din Breaza. Această biserică a fost strămutată şi instalată în centrul satului pe o ridicătură de teren, unde este cimitirul de azi. Lângă ea s-a construit o clopotniţă din lemn cu patru clopote din bronz.

Mitrica parohială a acestei biserici este la Arhivele Statului Suceava. Primele înregistrări sunt din anul 1823 cu litere chirilice de preotul Alexa Comarniţchi.

În anul 1914 a început construirea bisericii noi, biserica „Sfinţii Mihail şi Gavril”. Este făcută din cărămidă, în stil arhitectonic „crucea greacă” acoperită cu ţiglă.

În fiecare sat există câte o biserica din lemn. Cea cumpărată de la credincioşii din Fundu Moldovei, a fost mutată în cătunul Pârâul Brezii.

 

 

Port naţional:
                        

Huţulii au adus portul naţional de pe valea Ceremuşului. Astfel, cămaşa de in şi cânepă, bine albită, lungă până la genunchi, peste iţari; cura lată(chimir) ; bondiţa din piele de oaie, lungă; încălţăminte, opinci confecţionate din piele de bovină; pălărie cu boruri largi şi răsucite, suman cu glugă.

Aşezare geografică:

Comuna se învecinează  geogafic cu:  com Sadova, Fd. Moldovei, Moldoviţa, Vatra Moldoviţei, Moldova Suliţa şi Cârlibaba. Se află la o distanţă de 30 km. de mun. C-lung Moldovenesc. Comuna este străbătută de râul Moldova.

Posibilităţi de acces: este străbătută de drumul judeţean 175.

Privind viaţa economică, creşterea vacilor de lapte este singura ramură ocupaţională rentabilă în ultimii 50 de ani.

În Breaza s-a extins şi prelucrarea lemnului.

 

Ca o posibilitate de investiţii ar fi agro-turismul. Plimbându-ne privirea de pe un deal pe altul, cercetând zona pentru a desluşi împrejurimile, realizăm splendoarea locurilor.

Orice vizitator este încântat de oamenii ospitalieri, de aerul curat de munte, de liniştea zonei şi nu în ultimul rând de modul natural de alimentaţie.